Oasele nazale sunt două oase mici și alungite, de mărime și formă variabile de la un individ la altul; ele sunt așezate unul lângă altul în partea mijlocie și superioară a feței și formează, prin unirea lor, „puntea” nasului (Fig. 190). Fiecare are două fețe și patru margini.
Fețele.—Fața externă (Fig. 155) este concavo-convexă de sus în jos și convexă transversal; este acoperită de mușchii procerus și compresor al nărilor și este străbătută aproximativ la mijloc de o gaură pentru trecerea unei mici vene. Fața internă (Fig. 156) este concavă transversal și este străbătută de sus în jos de un șanț pentru trecerea unei ramuri a nervului nazociliar.
Marginile.—Marginea superioară este îngustă, groasă și zimțată, pentru articularea cu incizura nazală a osului frontal. Marginea inferioară este subțire și dă inserție cartilajului lateral al nasului; aproape de mijlocul ei se află o incizură care marchează capătul șanțului amintit. Marginea laterală este zimțată, tăiată oblic pe seama feței interne sus și a celei externe jos, pentru articularea cu procesul frontal al maxilei. Marginea medială, mai groasă sus decât jos, se articulează cu cea de partea opusă și se prelungește posterior într-o creastă verticală, care face parte din septul nazal: această creastă se articulează, de sus în jos, cu spina frontalului, cu lama perpendiculară a etmoidului și cu cartilajul septal al nasului.
Osificarea.—Fiecare os se osifică dintr-un singur centru, care apare la începutul lunii a treia a vieții fetale în membrana ce acoperă partea anterioară a capsulei nazale cartilaginoase.
Articulații.—Nazalul se articulează cu patru oase: două ale neurocraniului, frontalul și etmoidul, și două ale feței, nazalul opus și maxila.