Coloana vertebrală este situată pe linia mediană și formează partea posterioară a trunchiului; lungimea sa medie la bărbat este de aproximativ 71 cm. Din această lungime, partea cervicală măsoară 12,5 cm, cea toracală aproximativ 28 cm, cea lombară 18 cm, iar sacrul și coccisul 12,5 cm. Coloana feminină are aproximativ 61 cm.
Curburi.—Privită lateral (Fig. 111), coloana vertebrală prezintă mai multe curburi, care corespund diferitelor regiuni ale coloanei și se numesc cervicală, toracală, lombară și pelvină. Curbura cervicală, convexă anterior, începe la vârful procesului odontoid și se termină la mijlocul celei de-a doua vertebre toracale; este cea mai puțin pronunțată dintre toate curburile. Curbura toracală, concavă anterior, începe la mijlocul celei de-a doua și se termină la mijlocul celei de-a douăsprezecea vertebre toracale. Punctul său cel mai proeminent posterior corespunde procesului spinos al celei de-a șaptea vertebre toracale. Curbura lombară este mai pronunțată la femeie decât la bărbat; începe la mijlocul ultimei vertebre toracale și se termină la unghiul sacrovertebral. Este convexă anterior, convexitatea ultimelor trei vertebre fiind mult mai mare decât a primelor două. Curbura pelvină începe la articulația sacrovertebrală și se termină la vârful coccisului; concavitatea sa privește în jos și anterior. Curburile toracală și pelvină se numesc curburi primare, deoarece numai ele sunt prezente în viața fetală. Curburile cervicală și lombară sunt compensatorii sau secundare și se dezvoltă după naștere: prima când copilul începe să-și țină capul (la trei sau patru luni) și să stea în șezut (la nouă luni), a doua la douăsprezece sau optsprezece luni, când copilul începe să meargă.
Coloana vertebrală are și o ușoară curbură laterală, cu convexitatea orientată spre dreapta. Aceasta ar putea fi produsă de acțiunea musculară, majoritatea persoanelor folosind de preferință brațul drept, mai ales în eforturile prelungite, când corpul se curbează spre dreapta. În sprijinul acestei explicații s-a constatat că la unul sau doi indivizi stângaci convexitatea era spre stânga. Alții consideră că această curbură este produsă de arcul aortic și de partea superioară a aortei toracale descendente; această părere este susținută de faptul că, în cazurile în care viscerele sunt inversate și aorta se află pe partea dreaptă, convexitatea curburii este orientată spre stânga.
Fețele.—Fața anterioară.—Privită din față, lățimea corpurilor vertebrale crește de la a doua vertebră cervicală până la prima toracală; urmează o ușoară descreștere la următoarele trei vertebre; dedesubt, lățimea crește din nou treptat și progresiv până la unghiul sacrovertebral. De aici scade rapid până la vârful coccisului.
Fața posterioară.—Fața posterioară a coloanei vertebrale prezintă pe linia mediană procesele spinoase. În regiunea cervicală (cu excepția vertebrelor a doua și a șaptea), acestea sunt scurte și orizontale, cu extremități bifide. În partea superioară a regiunii toracale sunt orientate oblic în jos; la mijloc sunt aproape verticale, iar în partea inferioară aproape orizontale. În regiunea lombară sunt aproape orizontale. Procesele spinoase sunt separate prin spații mari în regiunea lombară, prin spații mai înguste la gât și sunt foarte apropiate în mijlocul regiunii toracale. Uneori unul dintre aceste procese deviază puțin de la linia mediană, fapt ce trebuie reținut în practică, deoarece astfel de neregularități însoțesc și fracturile sau deplasările coloanei vertebrale. De fiecare parte a proceselor spinoase se află șanțul vertebral, format de lame în regiunile cervicală și lombară, unde este superficial, și de lame și procesele transverse în regiunea toracală, unde este adânc și larg; aceste șanțuri adăpostesc mușchii profunzi ai spatelui. Lateral de șanțurile vertebrale se află procesele articulare, iar și mai lateral procesele transverse. În regiunea toracală, procesele transverse sunt orientate posterior, într-un plan situat mult înapoia acelorași procese din regiunile cervicală și lombară. În regiunea cervicală, procesele transverse sunt situate înaintea proceselor articulare, lateral de pediculi și între găurile intervertebrale. În regiunea toracală sunt situate înapoia pediculilor, a găurilor intervertebrale și a proceselor articulare. În regiunea lombară sunt înaintea proceselor articulare, dar înapoia găurilor intervertebrale.
Fețele laterale.—Fețele laterale sunt separate de fața posterioară prin procesele articulare în regiunile cervicală și lombară și prin procesele transverse în regiunea toracală. Ele prezintă anterior fețele laterale ale corpurilor vertebrale, marcate în regiunea toracală de fețele pentru articularea cu capetele coastelor. Mai posterior se află găurile intervertebrale, formate prin alăturarea incizurilor vertebrale, ovale ca formă, cele mai mici în regiunea cervicală și în partea superioară a celei toracale și crescând treptat în mărime până la ultima vertebră lombară. Prin ele trec nervii spinali; sunt situate între procesele transverse în regiunea cervicală și înaintea acestora în regiunile toracală și lombară.
Canalul vertebral.—Canalul vertebral urmează diferitele curburi ale coloanei; este mare și triunghiular în porțiunile coloanei care au cea mai mare libertate de mișcare, adică în regiunile cervicală și lombară, și mic și rotunjit în regiunea toracală, unde mișcările sunt mai limitate.
Anomalii.—Uneori unirea lamelor nu se desăvârșește și, în consecință, rămâne o fantă în arcurile vertebrelor, prin care are loc o hernie a meningelor spinale (dura mater și arahnoida) și, în general, a măduvei spinării înseși, constituind malformația cunoscută sub numele de spina bifida. Această afecțiune este cea mai frecventă în regiunea lombosacrală, dar poate apărea în regiunea toracală sau cervicală, sau arcurile pot rămâne incomplete pe toată lungimea canalului.
