Osul etmoid este extrem de ușor și spongios și are formă cubică; este situat în partea anterioară a bazei neurocraniului, între cele două orbite, în tavanul nasului, și participă la formarea fiecăreia dintre aceste cavități. Este alcătuit din patru părți: o lamă orizontală sau ciuruită, care formează o parte a bazei neurocraniului; o lamă perpendiculară, care constituie o parte a septului nazal; și două mase laterale sau labirinturi.
Lama ciuruită (lamina cribrosa; lama orizontală).—Lama ciuruită (Fig. 149) pătrunde în incizura etmoidală a osului frontal și formează tavanul cavităților nazale. De pe linia mediană a acestei lame se înalță un proces gros, neted și triunghiular, crista galli, numit astfel datorită asemănării cu creasta unui cocoș. Marginea posterioară, lungă și subțire, a crestei servește pentru inserția coasei creierului. Marginea sa anterioară, scurtă și groasă, se articulează cu osul frontal și prezintă două mici aripioare proeminente, care pătrund în depresiuni corespunzătoare ale osului frontal și completează gaura oarbă. Fețele sale sunt netede și uneori bombate, datorită prezenței unui mic sinus aerian în interior. De fiecare parte a crestei, lama ciuruită este îngustă și adânc șănțuită; ea susține bulbul olfactiv și este perforată de orificii pentru trecerea nervilor olfactivi. Orificiile din mijlocul șanțului sunt mici și dau trecere nervilor spre tavanul cavității nazale; cele din părțile medială și laterală ale șanțului sunt mai mari: primele dau trecere nervilor spre partea superioară a septului nazal, ultimele celor spre cornetul nazal superior. În partea anterioară a lamei ciuruite, de fiecare parte a crestei, se află o mică fisură ocupată de o prelungire a durei mater. Lateral de această fisură se află o incizură sau o gaură prin care trece nervul nazociliar; de la această incizură, un șanț se întinde posterior până la gaura etmoidală anterioară.
Lama perpendiculară (lamina perpendicularis; lama verticală).—Lama perpendiculară (Fig. 150, 151) este o lamelă subțire și turtită, de formă poligonală, care coboară de pe fața inferioară a lamei ciuruite și participă la formarea septului nazal; de obicei este ușor deviată într-o parte sau în alta. Marginea anterioară se articulează cu spina osului frontal și cu creasta oaselor nazale. Marginea posterioară se articulează prin jumătatea superioară cu creasta sfenoidală, iar prin cea inferioară cu vomerul. Marginea inferioară este mai groasă decât cea posterioară și servește pentru inserția cartilajului septal al nasului. Fețele lamei sunt netede, cu excepția părții superioare, unde se văd numeroase șanțuri și canale; acestea pornesc de la orificiile mediale ale lamei ciuruite și adăpostesc filete ale nervilor olfactivi.
Labirintul sau masa laterală (labyrinthus ethmoidalis) este alcătuit dintr-un număr de cavități celulare cu pereți subțiri, celulele etmoidale, dispuse în trei grupuri, anterior, mijlociu și posterior, și interpuse între două lame osoase verticale; lama laterală formează o parte a orbitei, cea medială o parte a cavității nazale corespunzătoare. Pe osul dezarticulat, multe dintre aceste celule sunt deschise, dar când oasele sunt articulate ele sunt închise peste tot, cu excepția locurilor unde se deschid în cavitatea nazală.
Fețele.—Fața superioară a labirintului (Fig. 149) prezintă un număr de semicelule, ai căror pereți sunt completați, în craniul articulat, de marginile incizurii etmoidale a osului frontal. Această față este traversată de două șanțuri, transformate în canale prin articularea cu frontalul; ele sunt canalele etmoidale anterior și posterior și se deschid pe peretele medial al orbitei. Fața posterioară prezintă cavități celulare mari și neregulate, care sunt închise prin articularea cu cornetul sfenoidal și cu procesul orbital al palatinului. Fața laterală (Fig. 152) este formată de o lamă subțire, netedă și alungită, lama papiracee (os planum), care acoperă celulele etmoidale mijlocii și posterioare și formează o mare parte a peretelui medial al orbitei; ea se articulează sus cu lama orbitală a osului frontal, jos cu maxila și cu procesul orbital al palatinului, anterior cu lacrimalul și posterior cu sfenoidul.
Înaintea lamei papiracee se află câteva celule aeriene deschise, acoperite și completate de osul lacrimal și de procesul frontal al maxilei. O lamelă curbă, procesul uncinat, proemină în jos și posterior din această parte a labirintului; ea formează o mică parte a peretelui medial al sinusului maxilar și se articulează cu procesul etmoidal al cornetului nazal inferior.
Fața medială a labirintului (Fig. 153) formează o parte a peretelui lateral al cavității nazale corespunzătoare. Ea este alcătuită dintr-o lamelă subțire, care coboară de pe fața inferioară a lamei ciuruite și se termină jos printr-o margine liberă, răsucită, cornetul nazal mijlociu. Este rugoasă și marcată sus de numeroase șanțuri, orientate aproape vertical în jos de la lama ciuruită; ele adăpostesc ramuri ale nervilor olfactivi, distribuite mucoasei care acoperă cornetul nazal superior. Partea posterioară a feței este subîmpărțită de o fisură oblică îngustă, meatul nazal superior, limitat sus de o lamă subțire și curbă, cornetul nazal superior; în acest meat se deschid celulele etmoidale posterioare. Sub și înaintea meatului superior se află fața convexă a cornetului nazal mijlociu; acesta se întinde pe toată lungimea feței mediale a labirintului, iar marginea sa inferioară este liberă și groasă. Fața laterală a cornetului mijlociu este concavă și participă la formarea meatului nazal mijlociu. Celulele etmoidale mijlocii se deschid în partea centrală a acestui meat, iar un canal sinuos, numit infundibul, urcă anterior prin labirint, comunică cu celulele etmoidale anterioare și, la aproximativ 50 la sută dintre cranii, se continuă în sus ca duct frontonazal până în sinusul frontal.
Osificarea.—Etmoidul se osifică în cartilajul capsulei nazale din trei centre: unul pentru lama perpendiculară și câte unul pentru fiecare labirint.
Labirinturile se dezvoltă primele: granulele de osificare apar în regiunea lamei papiracee între lunile a patra și a cincea ale vieții fetale și se extind în cornete. La naștere, osul este format din cele două labirinturi, mici și slab dezvoltate. În cursul primului an după naștere, lama perpendiculară și crista galli încep să se osifice dintr-un singur centru și se unesc cu labirinturile la începutul celui de-al doilea an. Lama ciuruită se osifică parțial din lama perpendiculară și parțial din labirinturi. Dezvoltarea celulelor etmoidale începe în viața fetală.
Articulații.—Etmoidul se articulează cu cincisprezece oase: patru ale neurocraniului, frontalul, sfenoidul și cele două cornete sfenoidale, și unsprezece ale feței, cele două nazale, cele două maxile, cele două lacrimale, cele două palatine, cei doi cornete nazali inferiori și vomerul.
Oasele suturale sau wormiene37.—Pe lângă centrele obișnuite de osificare ale neurocraniului, pot apărea și altele pe traiectul suturilor, dând naștere unor oase neregulate și izolate, numite oase suturale sau wormiene. Ele apar cel mai frecvent pe traiectul suturii lambdoide, dar se văd uneori și la nivelul fontanelelor, mai ales al celei posterioare. Unul dintre ele, osiculul pterionului, există uneori între unghiul sfenoidal al parietalului și aripa mare a sfenoidului. Au tendința de a fi mai mult sau mai puțin simetrice pe cele două părți ale craniului și variază mult ca mărime. Numărul lor este în general limitat la două sau trei, dar la craniul unui adult hidrocefal s-au găsit peste o sută.