Osul hioid are formă de potcoavă și este suspendat de vârfurile proceselor stiloide ale oaselor temporale prin ligamentele stilohioidiene. Este alcătuit din cinci segmente: un corp, două coarne mari și două coarne mici.
Corpul sau bazihioidul (corpus ossis hyoidei).—Corpul sau partea centrală are formă patrulateră. Fața sa anterioară (Fig. 186) este convexă și privește anterior și în sus. Este traversată în jumătatea superioară de o creastă transversală bine marcată, cu o ușoară convexitate în jos, iar în multe cazuri o creastă verticală mediană o împarte în două jumătăți laterale. Porțiunea crestei verticale de deasupra liniei transversale este prezentă la majoritatea exemplarelor, dar porțiunea inferioară este evidentă numai rar. Fața anterioară dă inserție mușchiului geniohioidian pe cea mai mare parte a întinderii sale, atât deasupra, cât și dedesubtul crestei transversale; o porțiune a originii mușchiului hioglos crestează marginea laterală a inserției geniohioidianului. Sub creasta transversală se inseră mușchii milohioidian, sternohioidian și omohioidian. Fața posterioară este netedă, concavă, privește posterior și în jos și este separată de epiglotă prin membrana tirohioidiană și o cantitate de țesut areolar lax; între ea și membrana tirohioidiană se interpune o bursă. Marginea superioară este rotunjită și dă inserție membranei tirohioidiene și unor fibre aponevrotice ale mușchiului genioglos. Marginea inferioară dă inserție medial mușchiului sternohioidian, iar lateral mușchiului omohioidian și uneori unei porțiuni a mușchiului tirohioidian. Ea dă inserție și mușchiului ridicător al glandei tiroide, când acesta este prezent. În primii ani de viață, marginile laterale sunt legate de coarnele mari prin sincondroze; după vârsta mijlocie, de obicei prin unire osoasă.
Coarnele mari sau tirohioidele (cornua majora).—Coarnele mari proemină posterior de la marginile laterale ale corpului; sunt turtite de sus în jos și descresc în mărime dinainte înapoi; fiecare se termină printr-un tubercul pe care se fixează ligamentul tirohioidian lateral. Fața superioară este rugoasă aproape de marginea laterală, pentru inserții musculare: cele mai mari sunt originile mușchilor hioglos și constrictor mijlociu al faringelui, care se întind pe toată lungimea cornului; mușchii digastric și stilohioidian au mici inserții înaintea acestora, aproape de unirea corpului cu cornul. Pe marginea medială se inseră membrana tirohioidiană, iar jumătatea anterioară a marginii laterale dă inserție mușchiului tirohioidian.
Coarnele mici sau ceratohioidele (cornua minora).—Coarnele mici sunt două mici proeminențe conice, fixate prin bazele lor la unghiurile de unire dintre corp și coarnele mari. Ele sunt legate de corpul osului prin țesut fibros și uneori de coarnele mari prin articulații diartrodiale distincte, care de obicei persistă toată viața, dar uneori se anchilozează.
Coarnele mici sunt situate pe direcția crestei transversale a corpului și par să fie continuări morfologice ale acesteia (Parsons46). Vârful fiecărui corn dă inserție ligamentului stilohioidian;47 mușchiul condroglos își are originea pe partea medială a bazei.
Osificarea.—Hioidul se osifică din șase centre: două pentru corp și câte unul pentru fiecare corn. Osificarea începe în coarnele mari spre sfârșitul vieții fetale, în corp curând după aceea, iar în coarnele mici în primul sau al doilea an după naștere.