Osul zigomatic este mic și patrulater și este situat în partea superioară și laterală a feței: formează proeminența obrazului, o parte a peretelui lateral și a planșeului orbitei și părți ale foselor temporală și infratemporală (Fig. 164). Prezintă o față malară și una temporală; patru procese, frontosfenoidal, orbital, maxilar și temporal; și patru margini.
Fețele.—Fața malară (Fig. 165) este convexă și străbătută aproape de centru de un mic orificiu, gaura zigomaticofacială, pentru trecerea nervului și vaselor zigomaticofaciale; sub această gaură se află o ușoară proeminență care dă origine mușchiului zigomatic.
Fața temporală (Fig. 166), orientată posterior și medial, este concavă și prezintă medial o zonă rugoasă, triunghiulară, pentru articularea cu maxila, iar lateral o suprafață netedă și concavă, a cărei parte superioară formează limita anterioară a fosei temporale, iar cea inferioară o parte a fosei infratemporale. Aproape de mijlocul acestei fețe se află gaura zigomaticotemporală, pentru trecerea nervului zigomaticotemporal.
Procesele.—Procesul frontosfenoidal este gros și zimțat și se articulează cu procesul zigomatic al osului frontal. Pe fața sa orbitală, imediat în interiorul marginii orbitei și la aproximativ 11 mm sub sutura zigomaticofrontală, se află un tubercul de mărime și formă variabile, prezent însă la 95 la sută dintre cranii (Whitnall43). Procesul orbital este o lamă groasă și puternică, care proemină posterior și medial de la marginea orbitei. Fața sa anteromedială formează, prin unirea cu fața orbitală a maxilei și cu aripa mare a sfenoidului, o parte a planșeului și a peretelui lateral al orbitei. Pe ea se văd orificiile a două canale, găurile zigomaticoorbitale; unul dintre aceste canale se deschide în fosa temporală, celălalt pe fața malară a osului; primul dă trecere nervului zigomaticotemporal, al doilea nervului zigomaticofacial. Fața sa posterolaterală, netedă și convexă, formează părți ale foselor temporală și infratemporală. Marginea sa anterioară, netedă și rotunjită, face parte din circumferința orbitei. Marginea sa superioară, rugoasă și orizontală, se articulează cu osul frontal înapoia procesului zigomatic. Marginea sa posterioară este zimțată pentru articularea cu aripa mare a sfenoidului și cu fața orbitală a maxilei. La unghiul de unire dintre porțiunile sfenoidală și maxilară se vede de obicei o porțiune scurtă, concavă, nearticulară; aceasta formează limita anterioară a fisurii orbitale inferioare; uneori această porțiune nearticulară lipsește, fisura fiind atunci completată prin unirea maxilei cu sfenoidul sau prin interpunerea unui mic os sutural în spațiul unghiular dintre ele. Procesul maxilar prezintă o suprafață rugoasă, triunghiulară, care se articulează cu maxila. Procesul temporal, lung, îngust și zimțat, se articulează cu procesul zigomatic al temporalului.
Marginile.—Marginea anterosuperioară sau orbitală este netedă, concavă și formează o parte considerabilă a circumferinței orbitei. Marginea anteroinferioară sau maxilară este rugoasă și tăiată oblic pe seama lamei sale interne, pentru articularea cu maxila; aproape de marginea orbitei dă origine mușchiului pătrat al buzei superioare. Marginea posterosuperioară sau temporală, curbată ca litera italică f, se continuă sus cu începutul liniei temporale, iar jos cu marginea superioară a arcadei zigomatice; pe ea se inseră fascia temporală. Marginea posteroinferioară sau zigomatică dă inserție, prin marginea sa rugoasă, mușchiului maseter.
Osificarea. —Osul zigomatic este descris în general ca osificându-se din trei centre, unul pentru porțiunea malară și două pentru cea orbitală; acestea apar în jurul săptămânii a opta și se contopesc în jurul lunii a cincea a vieții fetale. Mall îl descrie ca osificându-se dintr-un singur centru, care apare imediat sub orbită și lateral de ea. După naștere, osul este uneori împărțit de o sutură orizontală într-o porțiune superioară, mai mare, și una inferioară, mai mică. La unele cvadrumane, osul zigomatic este format din două părți, una orbitală și una malară.
Articulații.—Zigomaticul se articulează cu patru oase: frontalul, sfenoidul, temporalul și maxila.
