O vertebră tipică este alcătuită din două părți esențiale: un segment anterior, corpul, și o parte posterioară, arcul vertebral sau neural; acestea delimitează o gaură, gaura vertebrală. Arcul vertebral este format dintr-o pereche de pediculi și o pereche de lame și susține șapte procese: patru articulare, două transverse și unul spinos.
Când vertebrele sunt articulate între ele, corpurile formează un pilier puternic pentru susținerea capului și a trunchiului, iar găurile vertebrale alcătuiesc un canal pentru protecția măduvei spinării (medulla spinalis); între fiecare două vertebre se află două orificii, găurile intervertebrale, câte una de fiecare parte, pentru trecerea nervilor și vaselor spinale.
Corpul (corpus vertebrae).—Corpul este partea cea mai mare a vertebrei și are o formă aproximativ cilindrică. Fețele sale superioară și inferioară sunt turtite și rugoase, dau inserție fibrocartilajelor intervertebrale și prezintă fiecare o ramă pe circumferință. Anterior, corpul este convex transversal și concav de sus în jos. Posterior, este plan de sus în jos și ușor concav transversal. Fața anterioară prezintă câteva orificii mici pentru trecerea vaselor nutritive; pe fața posterioară se află un singur orificiu mare, neregulat, sau uneori mai multe, pentru ieșirea venelor bazivertebrale din corpul vertebrei.
Pediculii (radices arcus vertebrae).—Pediculii sunt două procese scurte și groase, care proemină posterior, câte unul de fiecare parte, din partea superioară a corpului, la joncțiunea fețelor sale posterioară și laterală. Concavitățile de deasupra și de dedesubtul pediculilor se numesc incizuri vertebrale; când vertebrele sunt articulate, incizurile fiecărei perechi de oase învecinate formează găurile intervertebrale amintite mai sus.
Lamele.—Lamele sunt două plăci late, orientate posterior și medial de la pediculi. Ele se unesc posterior pe linia mediană, completând astfel limita posterioară a găurii vertebrale. Marginile lor superioare și părțile inferioare ale fețelor anterioare sunt rugoase, pentru inserția ligamentelor galbene.
Procesele.—Procesul spinos (processus spinosus).—Procesul spinos este orientat posterior și în jos de la joncțiunea lamelor și servește pentru inserția mușchilor și ligamentelor.
Procesele articulare.—Procesele articulare, două superioare și două inferioare, pornesc de la joncțiunea pediculilor cu lamele. Cele superioare proemină în sus, iar fețele lor articulare privesc mai mult sau mai puțin posterior; cele inferioare proemină în jos, iar fețele lor privesc mai mult sau mai puțin anterior. Fețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin.
Procesele transverse (processus transversi).—Procesele transverse, în număr de două, proemină câte unul de fiecare parte de la locul unde lama se unește cu pediculul, între procesele articulare superior și inferior. Ele servesc pentru inserția mușchilor și ligamentelor.
Structura unei vertebre (Fig. 83).—Corpul este alcătuit din țesut spongios, acoperit de un strat subțire de os compact; acesta din urmă este perforat de numeroase orificii, unele mari, pentru trecerea vaselor; interiorul osului este străbătut de unul sau două canale mari, pentru vene, care converg spre un singur orificiu mare, neregulat, sau spre mai multe orificii mici, situate în partea posterioară a corpului. Lamelele osoase subțiri ale țesutului spongios sunt mai evidente pe direcții perpendiculare pe fețele superioară și inferioară și se dezvoltă ca răspuns la presiunea mai mare din această direcție (Fig. 83). Arcul și procesele care pornesc de pe el au învelișuri groase de țesut compact.
