Cornetul nazal inferior se întinde orizontal de-a lungul peretelui lateral al cavității nazale (Fig. 170) și este alcătuit dintr-o lamă de os spongios, rulată pe ea însăși ca un sul. Are două fețe, două margini și două extremități.
Fața medială (Fig. 171) este convexă, perforată de numeroase orificii și străbătută de șanțuri longitudinale pentru vase. Fața laterală este concavă (Fig. 172) și formează o parte a meatului inferior. Marginea sa superioară este subțire, neregulată și legată de diferite oase de-a lungul peretelui lateral al cavității nazale. Se poate împărți în trei porțiuni: cea anterioară se articulează cu creasta conchală a maxilei, cea posterioară cu creasta conchală a palatinului, iar porțiunea mijlocie prezintă trei procese bine marcate, foarte variabile ca mărime și formă. Dintre acestea, cel anterior, procesul lacrimal, este mic și ascuțit și se află la unirea sfertului anterior cu cele trei sferturi posterioare ale osului: se articulează prin vârf cu procesul descendent al osului lacrimal, iar prin margini cu șanțul de pe fața posterioară a procesului frontal al maxilei, participând astfel la formarea canalului ductului nazolacrimal. Înapoia acestui proces, o lamă lată și subțire, procesul etmoidal, urcă pentru a se uni cu procesul uncinat al etmoidului; de la marginea sa inferioară, o lamelă subțire, procesul maxilar, se curbează în jos și lateral; ea se articulează cu maxila și formează o parte a peretelui medial al sinusului maxilar. Marginea inferioară este liberă, groasă și cu structură celulară, mai ales la mijlocul osului. Ambele extremități sunt mai mult sau mai puțin ascuțite, cea posterioară fiind mai efilată.
Osificarea.—Cornetul nazal inferior se osifică dintr-un singur centru, care apare în jurul lunii a cincea a vieții fetale în peretele lateral al capsulei nazale cartilaginoase.
Articulații.—Cornetul nazal inferior se articulează cu patru oase: etmoidul, maxila, lacrimalul și palatinul.
