Oasele parietale formează, prin unirea lor, pereții laterali și bolta neurocraniului. Fiecare os are o formă patrulateră neregulată și prezintă două fețe, patru margini și patru unghiuri.
Fețele.—Fața externă (Fig. 132) este convexă, netedă și prezintă aproape de centru o proeminență, tuberozitatea parietală (tuber parietale), care indică punctul în care a început osificarea. Traversând mijlocul osului în arc se află două linii curbe, liniile temporale superioară și inferioară; prima dă inserție fasciei temporale, iar a doua indică limita superioară a originii mușchiului temporal. Deasupra acestor linii, osul este acoperit de galea aponeurotica; sub ele, formează o parte a fosei temporale și dă inserție mușchiului temporal. În partea posterioară, aproape de marginea superioară sau sagitală, se află gaura parietală, prin care trece o venă spre sinusul sagital superior și uneori o mică ramură a arterei occipitale; ea nu este constantă, iar mărimea sa variază considerabil.
Fața internă (Fig. 133) este concavă; prezintă depresiuni corespunzătoare circumvoluțiilor cerebrale și numeroase șanțuri pentru ramificațiile vaselor meningeale mijlocii;27 acestea urcă și se îndreaptă posterior de la unghiul sfenoidal și din partea centrală și posterioară a marginii scuamoase. De-a lungul marginii superioare se află un șanț superficial care, împreună cu cel de pe parietalul opus, formează un canal, șanțul sinusului sagital, pentru sinusul sagital superior; marginile șanțului dau inserție coasei creierului. Lângă șanț se află mai multe depresiuni, mai evidente la craniile persoanelor vârstnice, pentru granulațiile arahnoidiene (corpusculii lui Pacchioni). În șanț se deschide orificiul intern al găurii parietale, când aceasta există.
Marginile.—Marginea sagitală, cea mai lungă și mai groasă, este dințată și se articulează cu cea de partea opusă, formând sutura sagitală. Marginea scuamoasă se împarte în trei porțiuni: cea anterioară este subțire și ascuțită, tăiată oblic pe seama feței externe și acoperită de vârful aripii mari a sfenoidului; porțiunea mijlocie este arcuită, tăiată oblic pe seama feței externe și acoperită de scuama temporalului; porțiunea posterioară este groasă și zimțată, pentru articularea cu porțiunea mastoidiană a temporalului. Marginea frontală este adânc zimțată și tăiată oblic pe seama feței externe sus și a celei interne jos; se articulează cu osul frontal, formând jumătate din sutura coronală. Marginea occipitală, adânc dințată, se articulează cu occipitalul, formând jumătate din sutura lambdoidă.
Unghiurile.—Unghiul frontal este practic un unghi drept și corespunde punctului de întâlnire a suturilor sagitală și coronală; acest punct se numește bregma; la craniul fetal și timp de aproximativ un an și jumătate după naștere, această regiune este membranoasă și se numește fontanela anterioară. Unghiul sfenoidal, subțire și ascuțit, pătrunde în spațiul dintre osul frontal și aripa mare a sfenoidului. Fața sa internă prezintă un șanț adânc, uneori un canal, pentru ramurile anterioare ale arterei meningeale mijlocii. Unghiul occipital este rotunjit și corespunde punctului de întâlnire a suturilor sagitală și lambdoidă, punct numit lambda; la făt, această parte a craniului este membranoasă și se numește fontanela posterioară. Unghiul mastoidian este trunchiat; se articulează cu osul occipital și cu porțiunea mastoidiană a temporalului și prezintă pe fața internă un șanț larg și superficial care adăpostește o parte a sinusului transvers. Punctul de întâlnire a acestui unghi cu occipitalul și cu porțiunea mastoidiană a temporalului se numește asterion.
Osificarea.—Osul parietal se osifică în membrană dintr-un singur centru, care apare la nivelul tuberozității parietale în jurul săptămânii a opta a vieții fetale. Osificarea se extinde treptat radiar de la centru spre marginile osului; în consecință, unghiurile sunt ultimele părți formate, și aici se află fontanelele. Ocazional, osul parietal este împărțit în două părți, superioară și inferioară, printr-o sutură anteroposterioară.
Articulații.—Parietalul se articulează cu cinci oase: parietalul opus, occipitalul, frontalul, temporalul și sfenoidul.